Din nou a sosit vremea topurilor de cărți, care atât de subiective și de discutabile cum sunt ele, reprezintă o ocazie minunată de a vedea ce cărți bune s-au mai citit prin blogosfera bibliofilă. Top 10 cărți citite de mine în 2019 reprezintă o combinație de literatură clasică și noutăți. Atunci când am alcătuit topul am dat întâietate cărților nou apărute, mai puțin cunoscute, dar care ar merita citite.
Ca și dățile trecute constat că notele acordate după citirea unei cărți nu sunt un reper absolut, iar atunci când începi să privești către acestea retrospectiv și comparativ clasamentul celor mai bune cărți citite în 2019 nu reprezintă o simplă înșiruire în baza unor note, ci mai degrabă o încercare de ierarhizare după modul în care ți-au rămas în suflet și minte respectivele lecturi.
Să lăsăm vorbăria și să trecem la clasament.
- O ciudățenie a minții mele – Orhan Pamuk– o carte poate nu foarte originală, dar exact așa cum te aștepți să o găsești din partea unui maestru al narțiunii și psihologiei umane, a unui iubitor al Istanbulului ca nimeni altul.Pamuk reușește de fiecare dată să aducă ceva nou, să creeze o atmosferă atât de detaliată încât devii parte a orașului și transformărilor sale, ca o persoană familiarizată cu fascinanta metropolă. O ciudățenie a minții mele reprezintă o îmbinare extraordinară a două vieți: aceea a lui Mevlut Karatas și a vieții Istanbului, care cunoaște o accentuată perioadă de înnoire și modernizare între anii 1960 – 2000. Mi-a plăcut stilul cursiv, minuțios, așezat, care te prinde în farmecul său.
- 1984 – George Orwell – prinde orice top al celor mai bune cărți. Mulți autori s-au inspirat din ea, iar o sumedenie de pasionați ai teoriei conspirației o văd ca descriind un viitor foarte posibil. Oamenii renunță la identitate, la dragoste, la gândire și trăiesc după legile impuse de conducerea politică. O singură lume, globalizarea în forma absolută, în care manipularea maselor își atinge la perfecțiune scopul. O distopie minunată, care reconstituie cel puțin în parte frânturi ale societății contemporane. O recomand oricui, ca un motiv de reflecție.
- Nobila doamnă din Yodo – Yasushi Inoue – ficțiune istorică pe fundalul Japoniei sec. XVI – XVII. Dragoste, lupta pentru supremație, destine umane puse sub semnul supremației politice, ingrediente care vor încânta orice iubitor de literatură. Cartea a fost scrisă inițial sub forma unui foileton si asta se simte din plin în stilul alert, care te va ține aproape, căci nu vei dori să o savurezi în porții mici.
- Muntele vrăjit – Thomas Mann – una dintre cărțile pe care știi că trebuie să o citești, fiind privită ca o capodoperă a literaturii universale, dar a cărei întindere te determină să o pui mereu în coada listei de lectură. O carte pentru care trebuie să îți găsești timp și care se așează la ceva vreme după ce ai lecturat-o. Îți va rămâne în suflet mai mult decât vei avea impresia după lectura sa.
- Omul din ianuarie -David Mitchell – o carte amuzantă, excelentă pentru adolescenți și pentru toți cei care vor să își privească retrospectiv copilăria din perspectiva adultului.
- Cronica vieții mele – Bob Dylan – nu știu dacă un premiu Nobel te transformă într-un scriitor de succes, dar Bob Dylan are un stil bine conturat. Vorbim de o biografie, pornind de la primele spectacole din cluburi anoste, până la obținerea rolului de simbol al unei generații revoltate.
- Scandalul – Shusaku Endo – un scriitor de succes, adept al perceptelor creștine și un bărbat extrem de pervers – vorbim de o dedublare a personalității, pot fi unul și același? Descoperiți în carte.
- Poftă de ciocolată – Care Santos – trei povești frumoase, care au în comun ciocolata și drumul parcurs timp de câteva secole de o ciocolatieră. Dragoste, trădare, istorie, umor, toate în dozele necesare unei lecturi plăcute.
- Valea minunilor – Amy Tan – o carte frumoasă, deși pare bazată prea mult pe anumite clișee, despre universul curtezanelor chinezoaice.
- O cale-ngustă spre nordul îndepărtat – Richard Flanagan – construcția celebrei căi ferate a morții dintre Birmania și Thailanda, plătită cu viața a zeci de mii de prizonieri aliați și muncitori asiatici. Calea ferată urma să dețină un rol strategic în strategia expansionistă a Imperiului Japonez, de aceea s-a decis finalizarea sa în puțin mai mult de un an, comparativ cu cei șase considerați anterior ca fiind necesari de britanici, vechii stăpâni coloniali ai locurilor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu