Astazi vom vorbi putin despre un roman de baza, pe care toata lumea ar trebui sa il citeasca. De ce? Veti vedea pe parcursul acestui articol. Houellebecq clasifică acest romanul ca aparținând genului Political Fiction. La prima vedere pare dur si neatractiv. Pagină cu pagină ne formăm însă imaginea unui Paris contemporan, de fapt acțiunea este împinsă doar câțiva ani de acum înainte. Pe scurt, nimic nu este ceea ce pare in aceasta opera literara de efect.
Personajul principal este Francois, profesor universitar care se bucură de oarecare recunoaștere academică într-una dintre cele mai prestigioase universități pariziene. Desi are un status social special, el duce o viață banală, neavand cine stie ce sclipiri. Înnoadă relații cu studente, care se consumă timp de un an universitar, urmând ca după vacanță să urmeze o invariabilă despărțire, o nouă relație și tot așa. E un fel de play boy, un jucator care nu se multumeste cu putin. Un vanator caruia nu ii este de ajuns o singura prada.
Totusi, exista si femei care ii pun putin capa. De exemplu, o avem pe Myriam. În legătură cu Myriam, ultima și se pare cea mai dragă dintre cuceririle sale, am găsit și fragmentul citat de Ionescu pe blogul lui Gabriel (nu vă pripiți să concluzionați, nu din cauza lui am citit cartea, nu o definește, e doar un element de culoare care o face atât de caracteristică zilelor noastre):
Dragostea la bărbați nu este altceva decât recunoștință pentru plăcerea primită și nimeni nu-mi oferise niciodată mai multă plăcere decât Myriam. Putea să-și contracte păsărica după bunul-plac (când domol, cu ușoare presiuni rezistibile, când cu mici zguduituri șirete și neastâmpărate); înainte să mi-l ofere își agita curulețul cu o grație nesfârșită. Iar felațiile ei…n-am cunoscut ceva comparabil, aborda fiecare supt de parcă ar fi fost cel dintâi și cel de pe urmă din viața ei. Fiecare dintre felațiile ei ar fi putut pe deplin justifica întreaga viață a unui bărbat.
Totusi, haideti sa nu uitam subiectul principal al romanului...Franța se află în an electoral, stânga și dreapta tradiționale sunt atât de erodate încât finala prezidențială se dispută între Frontul Național – extrema dreaptă și Partidul Frăția Musulmană. E un scenariu foarte plauzibil, care nu m-ar mira să se concretizeze la un moment dat. De dragul unor mandate în guvern, stânga și dreapta îl sprijină pe musulman care și câștigă. De aici totul se schimbă – învățământul devine predominant islamic, finanțat de regatele din Golf care își asociază numele astfel cu cele mai prestigioase universități, atractivele fuste scurte sunt înlocuite de bluze lungi, lipsite de forme, din ce în ce mai multe femei merg cu fața acoperită. Creștinii renunță ușor la religie și se convertesc, fie pentru avantaje materiale, fie în cazul unor bărbați pentru atracția insolită de a avea mai multe neveste.
Ce face Francois, teoretic un exponent al intelectualilor? Cam ce face majoritatea celor din România – asistă aproape indiferent la schimbările sociale, între o porție de mâncare comandată acasă și distracțiile cu prostituate alese de pe internet. Islamiștii i-au acordat luxul de a se pensiona la 40 de ani, primind banii care i s-ar fi cuvenit pentru întreaga activitate. E suficient? Devine Francois înclinat spre islamism de dragul unor avantaje?
O carte dură nu prin limbaj, ci prin realismul imaginilor aduse. O Europa lipsită de valori și de strălucirea sa, plină de imigranți, cu o populație îmbătrânită și prinsă în automatismul traiului zilnic și al asigurării lui. Un creștinism uitat de mulți și aclamat mai degrabă ca apartenență istorică.
E timpul ca Europa să își redescopere valorile, e momentul ca oamenii să aibă acces la surse alternative de informare, altele decât cele furnizate aproape uniform de canalele tradiționale, altfel o atmosferă ca cea din Supunere putând să devină realitate mai repede decât vă gândiți. Chiar și România se schimbă major sub ochii noștrii, dar pare că niciun politician nu are de gând să creeze o strategie coerentă de dezvoltare și de sprijinire a populației active, care contribuie la bunăstarea acestei țări.
O carte minunată, o adevarată provocare la reflecție.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu