2084. Sfârșitul lumii – Boualem Sansal

Boualem Sansal nu face niciun secret din faptul că 2084. Sfârșitul lumii își găsește inspirația în celebra distopie 1984 a lui George Orwell. Face trimitere la ea încă de la început, iar ulterior, în cadrul cărții găsim referiri la 1984 anul în care ordinea mondială a început să se schimbe. Vorbim de o preluare a unei ștafete referitoare la un viitor în care toată omenirea e ternă, lipsită de individualități și trăiește după regulile impuse de regimurile politice, un viitor improbabil, dar nu imposibil, căci amintitele romane au destule elemente de plauzibilitate. Nu știu prea multe despre Sansal, dar este interesantă informația că în 2012 banii câștigați pentru Premiul romanului arab i-au fost retrași după o vizită la Ierusalim.

Dacă nu ați făcut-o deja, vă recomand să citiți minunata 1984 de George Orwell, căci Boualem Sansal nu aduce mari elemente de noutate. Dacă vă place genul, atunci cartea algerianului nu este de ignorat, cel puțin prin prisma Marelui Premiu al Academiei Franceze cu care a fost distinsă. Veți recunoaște în ea elemente din Supunere de Michel Houellebecq, cu mențiunea că schimbările cunoscute de societate în aceasta erau impuse democratic și nu de un regim totalitar. Denumirile minesterelor abistaneze sună asemănător cu funcțiile unor membrii ai ISIS care sunt menționați uneori în mass-media. Premiul Academiei se datorează așadar nu originalității, cât actualității subiectului – islamismul.

În 2084. Sfârșitul lumii întreaga planetă pare a se rezuma la o singură țară – Abistan, condusă după regulile stricte ale religiei lui Yollah, prin trimisul său Abi. Totul ne face să ne gândim la islam, deși nu este numit ca atare, ci reprezentat prin aceste nume care reprezintă mai degrabă niște aluzii ușor de descifrat, prin rugăciunile zilnice la care participă toți credincioșii, prin rolul femeii în societate. Oamenii cunosc realitatea doar din propaganda oficială, iar universul lor se rezumă la cartierul în care locuiesc și pe care îl pot părăsi doar cu aprobări oficiale. Poziția în societate depinde doar de zelul lor religios, sunt testați stimulat de singura mâncare – un fel de terci cu substanțe halucinogene care induce starea de supunere. Abilimba înlocuiește toate limbile anterioare, amintind de asemenea de George Orwell.

Cum fiecare societate are inadaptații săi, în Abistan trăiesc Ati și Koa, care pornesc în aflarea adevărului și în căutarea unei legendare frontiere către o altă lume (dacă ea există). Se vor trezi prinși într-un conflict între clanurile conducătoare, societatea abistaneză având la vârf astfel de structuri aproape tribale, corupte, ale căror averi provin din alocarea de monopoluri de către Dreapta Frăție (alt termen care amintește de lumea arabă). Cum Abi, conducătorul suprem pare a fi doar o imagine a propagandei, clanurile sunt cele care conduc Abistanul, lupta dintre ele fiind strict economică, pentru privilegii. Interesant cum toate societățile așa zis egalitariste sunt caracterizate de cea mai mare corupție, idee reluată și în carte.

Fără a fi originală 2084. Sfârșitul lumii a fost pentru mine o lectură agreabilă.