Am inceput sa citesc cartea asta la recomandarea unui bun prieten. Discutam cu el, printre altele, despre corporatii, despre cum am ajuns sa depindem de ele prin marfurile si serviciile pe care acestea le produc si vand. Mi-a recomandat sa citesc cartea si i-am urmat sfatul. Stiam de efectele negative ale corporatiilor asupra asupra vietii si comportamentului oamenilor, insa citind “Confesiunile unui asasin economic” am descoperit o noua perspectiva globala, politica. Iar acum trebuie sa mai am o discutie cu prietenul meu sa-l intreb de ce mai lucreaza inca intr-o multinationala dupa ce a citit cartea 🙂 . Mi-e teama insa ca stiu raspunsul lui si ca nu-mi place…
Asasinii economici (AE) sunt profesionisti extrem de bine platiti care escrocheaza tari din intreaga lume pentru sume ajungand la trilioane de dolari. Ei directioneaza bani de la Banca Mondiala, de la Agentia SUA pentru Dezvoltare Internationala, precum si de la alte organizatii de ajutorare straine catre seifurile corporatiilor gigant si catre buzunarele acelor catorva familii de bogatasi care controleaza resursele naturale ale planetei. Mijloacele de care uzeaza in acest scop variaza de la rapoarte financiare frauduloase, alegeri trucate, mita, santaj, sex, ajungandu-se pana la crima.
Asa isi incepe John Perkins marturisirea si asta este de fapt esenta intregii carti, laitmotivul pe care-l gasim aproape in fiecare pagina a ei. Autorul sustine ca a fost asasin economic timp de cateva decenii si a facut parte dintr-un sistem foarte bine pus la punct: un scenariu simplu, in care tarile mai putin dezvoltate, bogate in resurse naturale (de regula petrol) sau cu o importanta strategica, sunt convinse, cu ajutorul asa-zisilor specialisti/experti in economie, sa ceara imprumuturi exorbitante de la organizatiile financiare mondiale controlate de SUA (FMI, Banca Mondiala) cu pretextul dezvoltarii economice a respectivelor tari. Organizatiile financiare directioneaza apoi banii catre companii importante din SUA care obtin proiecte gigant de inginerie si constructii in tarile mentionate. Unul din exemple de astfel de companii este Bechtel, va suna cunoscut? ….Dar, sa revenim: important este ca imprumuturile sa fie foarte mari, mai mult decat au nevoie tarile respective pentru ca, in momentul in care tarile ajung in imposibilitatea de a returna banii imprumutati, sa “ cada pentru totdeauna in plasa creditorilor si sa devina tinte usoare, in cazul in care era nevoie de anumite favoruri, printre care baze militare, voturi in ONU sau accesul la titei sau alte resurse naturale.” Mi se pare cunoscut scenariul asta…
Dupa spusele lui Perkins, rolul asasinului economic este sa justifice nevoia uriaselor imprumuturi prin statistici si analize financiare umflate, astfel incat tarile targetate sa fie convinse ca este spre binele lor: “cei mai multi (…) cred ca favorizam aceste tari cand le construim centrale electrice, autostrazi si porturi. Scolile noastre si presa ne-au invatat sa percepem aceste actiuni ca pe niste fapte altruiste”, facand nevazute efectele devastatoare acestor tactici (imbogatirea oamenilor influenti din tarile respective, distrugerea mediului inconjurator etc).
Si uite cum descoperim cat de inselatoare pot fi analizele economice si statisticile prezentate de asa-zisii experti internationali: “cresterea PIB-ului poate rezulta din cresterea profitului pentru o singura persoana, cum ar fi individul care detine o companie de utilitati publice, in ciuda faptului ca majoritatea suporta povara datoriei. Cei bogati devin si mai bogati, iar cei saraci, si mai saraci. Si, totusi, din punct de vedere statistic, acest fapt este inregistrat ca progres economic.”
Sistemul, continua Perkins in dezvaluirile sale, este atat de bine pus la punct incat nu poti sa-i faci fata. In cazul in care asasinii economici esueaza in planul lor de convingere, apar “sacalii” care, dupa spusele lui, recurg la mita, amenintari, santaj, instigare la revolta etc. Iar daca nici aceste tactici nu reusesc, apar interventiile militare (vezi interventia SUA in Panama, razboiul din Golf).
Perkins da cateva exemple ale operatiunilor asasinilor economici in tari precum Ecuador, Venezuela, Iran, Arabia Saudita, Panama, Irak si vorbeste despre implicarea directa a administratiei Bush in afacerile cu petrol, tolerarea finantarii terorismului si multe multe altele.
E o carte foarte buna pentru a intelege un pic mai mult politica globala, relatiile internationale si economice dintre tari, dedesubturile si interesele din spatele acestor relatii. Ne face sa ne punem intrebari si sa privim cu alti ochi contextul actual global, inclusiv actele de terorism care sunt din ce in ce mai prezente in viata noastra.
Cartea se vrea a fi o confesiune prin care Perkins sa-si descarce constiinta si sa-si spele pacatele. Lasand la o parte parerile lui de rau (care nu m-au impresionat deloc) si explicatiile motivelor pentru care a continuat multa vreme sa fie asasin economic, cartea merita citita si poate sa fie un semnal de alarma pentru noi toti, pentru reconsiderarea vietii, a obiceiurilor si alegerilor noastre din fiecare zi. O puteti comanda aici .
Trebuie sa mentionez ca, la lansarea cartii, cele mai importante publicatii de presa de peste ocean, dar si Guvernul Statelor Unite au negat vehement afirmatiile lui Perkins si le-au pus pe seama teoriei conspiratiilor. Eu va las pe voi sa va formati singuri parerea citind acesta carte.
PS: Alegerea mea pentru fresh-ul de azi a fost sucul simplu de rosii cu putin piper pentru a-mi atenua gustul putin amar lasat de activitatile petrecute in cartea asta 🙂
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu