In Aviatorul de Evgheni Vodolazkin, personajul principal nu este, surprinzator, un aviator. El totusi zboara, insa nu are parte de un zbor din acelea pe care ni le imaginam noi. El "zboara" de la inceputul secolului al XX-lea, pana la sfarsitul aceluiasi secol, facand parte dintr-un experiment dintr-un lagar.
Innokenti Platonov, caci despre el despre vorba, se naste in anul 1900. La mijlocul anilor '20 ia parte la un experiement dubios, fiind inghetat in azot lichid. Si sta asa pana in anul 1999, cand este dezghetat intr-un spital. Pe patul de spital, el se reface, insa se pare ca memoria sa nu revine. Doctorul ii da un sfat pretios: sa inceapa sa scrie toate lucrurile de care isi aduce aminte. astfel, domnul Platonov incepe sa tina un jurnal in care scrie tot ceea ce isi poate aduce aminte, de la simple franturi, la fete sau imagini. Dupa ceva timp, el isi aduce aminte de Petersburg-ul de la inceputul secolului al XX-lea si de viata sa de atunci. Isi aduce aminte de anii de scoala, dar si de prima sa iubire. Apoi ii apar imagini si cu Revolutia din 1917 si, pana la urma si cu lagarul in care a inceput experimentul.
In Aviatorul de Evgheni Vodolazkin, Innokenti Platonov este lasa liber. Liber sa-si traisca viata si sa redescopere cat de frumos este sa iubeasca. Reincepe sa traiasca intr-o lume in care este un Candide. Insa, poate el pur si simplu sa-si continue viata, fara niciun fel de remusacare? Poate el sa lase in urma tot, si sa inceapa de la 0? Cartea este traversata si de tema vinovatiei in ecouri dovstoievskiene.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu