Ugly love. Despre fata urata a iubirii de Colleen Hoover e una dintre cartile care au starnit rumoare in industria de carte la nivel global. Este o lucrare prea buna ca sa nu o cititi si dumneavoastra. Tocmai de aceea, in articolul de astazi, va vom spune cateva detalii despre aceasta superba carte.

PREZENTARE
Atunci cand Tate Collins il intalneste pe Miles Archer, un pilot de avioane tacut, la locul lui, bantuit de un trecut intunecat, ea e constienta ca ceea ce simte nu e tocmai dragoste la prima vedere. Cei doi nu se considera nici macar prieteni, iar singurul lucru pe care il au in comun este o atractie fizica de netagaduit. Dupa ce dorintele lor ies la iveala, cei doi isi dau seama ca tocmai au gasit solutia perfecta pentru o relatie fara alte implicatii. El nu cauta iubire, iar ea nu are timp pentru asa ceva. Aranjamentul lor ar fi extrem de satisfacator, daca Tate ar putea sa respecte cele doua reguli impuse de Miles: nu pune intrebari despre trecut; nu te astepta la un viitor impreuna. 
Ei cred ca se pot descurca, dar, atunci cand in povestea lor se infiripa sentimente adevarate, totul se schimba.



Titlu: Despre OMUL FRUMOS
Autor: Dan Puric
Anul apariţiei: 2009
Număr pagini: 176
ISBN: 978-973-0-06382-0
Lumea de azi se găseşte într-un continuu proces de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marşul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă.
De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă este omul eficient.”
O carte despre frumuseţea de a fi român, despre trezire, conştientizare şi luciditate… o carte din fragmentele conferinţelor şi discursurilor ţinute prin ţară de Dan Puric, precum şi din apariţiile sale media.
Profunzimea gândirii sale, spiritul său critic, te pune faţă în faţă cu realitatea omului modern, realitatea României de astăzi. Dan Puric însă vede partea bună a omului, partea bună a românului ce o are dintotdeauna, primită ca o moştenire, în comparaţie cu cea schilodită, mutilată a omului modern, rupt de rădăcinile sale cu lumea şi de legătura cu Dumnezeu.
Aşa cum “ochiul bun vede binele, ochiul rău vede răul” sau cum “numai grâul poate să vorbească despre grâu! Neghina, nu!”, ochiul curat al lui Dan Puric vede sufletul nepătat al românului, sau mai degrabă acea parte a sufletului încă neciuntită, din care trebuie să răsară românul şi România de mâine:
România este o ţară neodihnită.
Lipsa de răgaz istoric şi-a spus cuvântul. Oboseala de a fi român a devenit indiferenţă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi în mod difuz, ca pe o ruşine. Uşor jenaţi de românitatea noastră, ne strecurăm prin lumea modernă, ca şi cum am purta o haină veche…
Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le sirenelor:
– Minţiţi! A fi român este o frumuseţe a lumii!
OMUL FRUMOS – o carte despre frumuseţea statorniciei, a inocenţei, despre moştenirea creştină a milei, credinţei şi iubirii. Vedem cum până şi simţul umorului poate fi moştenit, o carte despre recunoştinţă, prietenie şi despre frumuseţea de a fi român.
Aflăm şi despre moştenirea lui Dan Puric primită de la părinţi sau despre frumuseţea locurilor şi a copilăriei sale de la Nehoiu, lângă Buzău: “Munţii, care erau acolo, nişte munţi superbi, la Nehoiu… Credeam că după munţii aceia trebuie să fie marea. Şi asta o cred şi acum, cu toate că nu este adevărat, dar pentru mine mai tare decât adevărul este credinţa.
Cartea, după cum spunea şi Gheorghe Ceauşu, poate fi considerată ca o mărturisire de credinţă a autorului, ca o speranţă în viitorul acestui neam, a oamenilor ei şi a omului frumos în esenţa lui. În fapt, Dan Puric conturează portretul omului frumos, un portret al celui ce nu şi-a uitat identitatea, trecutul şi pe baza căruia îşi poate clădi sau măcar întrezări viitorul.
Plusuri: – o carte foarte captivantă
Recomandări: – în general oamenilor care iubesc frumosul, iar în special românilor, pentru că este o carte despre realităţile acestui neam
Rating 5/5
Michelle Obama este, fara indoiala, una dintre cele mai reprezentative figuri feminine din istoria recenta. Sotie a fostului presedinte american, Barrack Obama, Michelle s-a bucurat dintotdeauna de atentia publicului. A stiut sa se faca placuta. Astazi, vom discuta despre cartea Povestea Mea de Michelle Obama.


PREZENTARE CARTE POVESTEA MEA DE MICHELLE OBAMA

In memoriile ei, o opera de o reflexivitate profunda, scrisa intr-un stil fermecator, Michelle Obama ii invita pe cititori in lumea sa, facand o cronica a experientelor ce au format-o, pormind de la copilaria petrcuta in partea de sud a orasului Chicago, trecand prin anii in care a fost director executiv si a trebuit sa imbine responsabilitatile de mama cu cele profesionale, si ajungand la anii petrcuti la cea mai vestita adresa din lume. Descrie cu sinceritate desavarsita si cu o inteligenta vie reusitele si dezamagirile, atat din plan public, cat si din cel personal, relatandu-si povestea asa cum a trait-o, folosindu-se de propriile ei cuvinte si asa cum doreste ea. Plina de caldura, de intelepciune si de revelatii, Povestea mea este o insumare neobisnuit de intima ce vine din partea unei femei inimoase si plina de caracter, care a sfidat necontenit asteptarile, si a carei poveste ne inspira. Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voatsre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati.”

Ei bine, ce spuneti? Vreti sa ii aflati povestea acestei doamne, care, la un moment dat, a fost cea mai puternica femeie din lume?
Am privit la început ca pe ceva exotic cartile de colorat pentru adulti, întrebându-mă cine ar putea să le cumpere, dar blogosfera și librăriile online le popularizează din ce în ce mai mult și am văzut că sunt expuse extrem de vizibil și în librăriile clasice, deci interes există pentru ele și în România.
În străinătate cărțile de colorat pentru adulți sunt un adevărat fenomen, cu vânzări anuale de peste 3 mil. de exemplare în Franța, ocupând jumătate din top 10 vânzări de cărți pe Amazon sau în țări ca Brazilia. În SUA cifrele sunt și mai impresionante: vânzările au crescut de la 1 mil. de exemplare în 2014 la 12 mil. în 2015. În timp ce vânzările de cărți în format clasic sunt constante, înseamnă că menținerea lor se datorează exclusiv cărților de colorat pentru adulți, altfel pare că tot mai mulți cititori trec pe ebooks (eu nu am încă o astfel de pasiune, prefer cartea clasică, mirosul de cerneală, cotoarele frumos așezate pe raft, semnul de carte personalizat, toate fiind parte a plăcerii de a citi).
Ce atrage lumea către cărțile de colorat? Se pare că reprezintă un remediu antistres extraordinar, existând opinii specializate cu privire la rolul lor terapeutic. Am văzut că unii le prezintă chiar ca un remediu pentru un somn odihnitor, jumătate de oră de colorat înainte de culcare fiind suficientă.
Grădina secretă de Johanna Basford este cea mai cunoscută carte pentru adulți, autoarea publicând și Pădurea fermecată și Oceanul dispărut. Interesantă pare și Fascinante lume a savanei de Millie Marotta. Găsești ambele cărți de colorat la prețuri bune dacă accesezi linkurile de mai sus, fiind publicate de edituri din România. Okian mi-a atras atenția cu ofertele la seturile de cărți de colorat, cum ar fi acesta.
Omul nostru din Havana și La drum cu mătușa-mea, cele două romane de Greene pe care le-am citit au fost haioase, ușurele, genul de cărți scrise fluent și care nu îți prea dau motive de reflecție. Puterea și gloria e văzută de mulți drept capodopera autorului și plasate în multe topuri ale literaturii de limbă engleză sau chiar în marea literatură universală. Imaginea pe care mi-au creat-o cărțile citite deja, suprapusa cu criticile elogioase pentru Puterea și gloria au fost motive suficiente pentru a mă determina sa descopăr un nou Greene.
Ne găsim în Mexicul anilor ’30 în care guvernul încerca să eradicheze biserica. Nu știam de episodul acesta al istoriei, pare de necrezut pentru o țară din America Centrală sau de Sud. Preoții care nu au fugit au fost împușcați, iar unul dintre ei, Padre Jose, s-a salvat urmând obligația legală de a se căsători, în fapt un mare păcat pentru un preot. Autoritățile doreau doar să arate superficialitatea celor care încălcat toate canoanele pentru a dobândi dreptul la o viață tihnita.
În rândul poliției se răspândește zvonul că un preot a scăpat și începe urmărirea sa. Preotul, căci nu va avea un nume propriu pe întreg parcursul cărții e de fapt poate cel mai nevrednic purtător al straielor bisericești – amator de băutură si căzut în păcatul de a avea o relație sexuală cu o femeie. Preotul pleacă spre granița sudică, în încercarea de a scăpa de poliție.
Fuga devine pentru preot un motiv de gândire și căință. Înțelegerea păcatelor conduce la o luptă proprie între dorința de iertare și regăsire a propriei meniri, dar și la momente de justificare a lor și de punere la îndoială a divinității și rolului bisericii catolice.
Al doilea personaj central este Locotenentul, un fiu de peon, care își asumă exterminarea preoților drept misiune personală. Mânat de sentimentele de apartenență la o clasă inferioară, dobândit din copilărie, își amintește biserica drept un mijloc al sublinierii diferențelor dintre peoni și oamenii avuți, în cercul cărora se regăseau mereu preoții.
Regăsim în carte o serie de alte personaje cu rol de a recrea ambianța Mexicului: un dentist englez, un plantator englez și soția sa ipohondra, câțiva indieni convertiți la catolicism, dar și un metis care asemenea lui Iuda încearcă să îl vândă pe preot urmăritorilor săi. Niciunul dintre personaje nu apare întâmplător, iar Greene va arăta, într-un riguros stil britanic, ce se întâmplă cu ele.
Credința învinge, prin deciziile preotului, prin atașamentul oamenilor obișnuiți, prin dialogul dintre cei doi adversari, sau prin imaginea din final.
Puterea și gloria reflectă multe simboluri biblice pe care nu trebuie să fii un expert pentru a le recunoaște, iar întrebările pe care le ridică au divizat criticii și biserica referitor la valentele morale ale sale.
Avem o carte bună care mi-a plăcut, fără a fi neapărat genul meu de lectură. O poți citi pentru simbolistica sa, sau o poți savura ca pe un simplu thriller, depinde de tine, iar asta se datorează unui scriitor complet ca Greene.
Mulți cititori ajung pe blog în căutarea unui top de cărți,  sau a celor mai bune cărți care merită citite, ceea ce înseamnă că oamenii iubesc literatura și sunt în căutarea de recomandări.
Mă bucură acest interes și încerc să recomand zece cărți care merită citite, dintre acelea despre care am vorbit aici. Încerc să fac o listă cât mai diversificată ca gen și voi prezenta un singur titlu al unui autor, ceea ce înseamnă că nu e un top în adevăratul sens al cuvântului. E o ocazie minunată de a sintetiza cumva recenziile, peste 150 pe blogul nstru de cărți.

LITERATURĂ CLASICĂ

Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez va fi iubită în special de fanii literaturii sud-americane cu al său realism magic.  O saga de familie – cinci generații de Buendias, urcarea și decăderea acesteia și a satului Macondo, printre fondatorii căruia s-a aflat, cam asta e pe scurt Un veac de singurătate. Fluentă, originală și scrisă cu mult farmec este unul dintre marile romane ale literaturii universale care poate place atât celor mai pretențioși cititori, dar și cei aflați în căutarea unei cărți relaxante în universul căreia să evadeze.
Ne mutăm puțin mai la nord cu La răsărit de Eden a lui John Steinbeck, pornită de la motivul biblic a lui Cain și Abel, regăsit nu doar o dată, ci de două ori în destinele a doi frați și a băieților unuia dintre ei, o carte pe care nu ar trebui să o ratezi.
Dostoievski nu ar trebui să rămână indiferent nimănui. Eu vă propun Idiotul, deși probabil majoritatea preferă Crimă și pedeapsă, dintre cele două titluri pe care le-am citit eu. Îmi propun să le citesc pe toate, dar sunt destul de voluminoase, iar pentru Dostoievski trebuie să ai timp, nu doar câteva zeci de minute zilnic.
1984 de George Orwell, o distopie extrem de cunoscută, prezintă o societate totalitară care are însă mai multe legături cu realitatea de cât ar putea să apară. Uimitor cum a putut întrevede un viitor care nu pare atât de utopic. Supunere a lui Michel Houellebecq e o carte despre o Franța islamică, un viitor care nu pare nici de data aceasta irealizabil.

CĂRȚI DE DRAGOSTE CARE MERITĂ CITITE

Am două recomandări și pentru amatorii de cărți de dragoste, cu mențiunea că nu avem nimic siropos aici, nici fluturași, nici trandafiri și nici cadouri cu fundițe roșii. Dragostea din ele e suferință, sentimentele în sine sunt idealizate, rămase la stadiul de aspirație: Muzeul inocenței de Orhan Pamuk și Rătăcirile fetei nesăbuite de Mario Vargas Llosa. Sunt doi dintre autorii mei favoriți, am scris despre mai multe titluri, dar rămânând fidel principiului o carte, un autor, cât mai multe genuri, pe acestea vi le recomand.
Dacă vreți ceva ficțiune istorică, vă propun Ultima împărăteasă de Anchee Min, Într-o noapte de iarnă – Simon Sebag Montefiore, Samarkhand – Amin Maalouf, care vă vor purta într-o minunată călătorie în timp de tot globul.
Am scris mai puțin despre cărțile polițiste și am citit doar câteva în ultima vreme, dintre care vă recomand seria Lizei Maarklund publicată la Editura Trei.
Cărțile erotice sunt bine reprezentate pe blog și am văzut că au mulți fani, care evident că nu ar trebui să rateze Luni de fiere – Pascal Bruckner, Regele Havanei – Pedro Juan Gutierezz, sau Femei – Charles Bukowski. Mi se pare mie sau nu se mai scriu cărți erotice bune? Văd numai titluri cu cătușe, gospodine pasionale sau virgine sado-masochiste.
Cărțile amuzante au mulți fani, am vorbit în articolul acela despre La drum cu mătușă-mea de Graham Greene și despre alte titluri la fel de atractive.
Găsiți pe blog multe alte cărți bune care merită citite, dar puteți începe cu aceste recomandări pentru toate gusturile. Ce părere aveți despre ele? Ce titluri ne propuneți voi?
Din seria celor mai bune cărți citite fac un top al unui gen despre care am scris mai puțin pe blog – topul cărților de dragoste. Unii se gîndesc la cărți siropoase, în care cei doi iubiți trăiesc o exalatată povestioare romanțioasă, dar nu îmi place așa ceva. Topul cărților mele de dragoste conține iubire, pasiune, sex și nu întotdeauna se termină într-un mod hollywoodian.
  1. Dragoste în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez – o poveste de dragoste, de fapt o obsesie care începe din copilărie și durează toată viața. Florentino visează toată viața la Fermina, neînțelegând că pentru ea relația lor a fost doar o himeră. Băiatul ajunge  un bărbat de succes în afaceri, condimentându-și viața cu sute de aventuri galante: frumoase și urâte, nebune, grase, soții depravate, toate reprezintă un moment de desfătare sexuală sau iluzia unei noi iubiri.
  2. Muzeul inocenței, o carte care trezește reacții opuse chiar în rândul fanilor lui Orhan Pamuk. Eu o recomand, fiind în topul preferințelor mele. Suferința este prețul plătit de cei care iau dragostea ca pe un simplu joc în care totul li se cuvine, iar partenerul e privit ca un simplu mijloc de distracție.
  3. Gabriela lui Jorge Amado, povestea de dragoste dintre un negustor arab, un tip așezat și plin de tabieturi și frumoasa mulatră Gabriela, un spirit liber care nu poate fi legat de altcineva printr-o simplă hârtie, pe fundalul multicolor și aromat al unei Brazilii in plină dezvoltare, va captiva cu siguranță mulți cititori. Vorbim de un clasic al literaturii braziliene care ar merita mult mai multă atenție din partea bibliofililor.
  4. Luni de fiere de Pascal Bruckner aduce o altă latură a dragostei – pasiunea fizică, care consolidează cuplul, dar în cele din urmă conduce la disoluția sa. Pasajele erotice sunt foarte explicite și de multe ori extreme, căci cei doi experimentează orice, așa că dacă nu vă place genul acesta de literatură pornografică puteți să o evitați.
  5. Pădurea norvegiană – Haruki Murakami e o poveste de dragoste destul de apăsătoare, pe care probabil mulți ați citit-o deja, în care Watanabe alege să devină prizonierul unei admirații din adolescență, în detrimentul unei povești de dragoste care pare ideală pentru oricine.
  6.  Mătușa Julia și condeierul, inspirată din povestea de dragoste dintre Mario Vargas Llosa și mătușa sa reprezintă o recomandare excelentă pentru cei care iubesc literatura sud-americană și cărțile haioase. Povestirile radiofonice ale condeierului sunt extrem de savuroase.
  7.  În O dragoste – Dino Buzzati, un celibatar de 50 de ani se îndrăgostește de o prostituată de 20, care ajunge să îl domine și îi transformă viața boemă într-un șir de gelozii și obsesii.
  8. Cei frumoși și blestemați – F. Scott Fitzgerald descrie povestea de iubire a unui cuplu care avea toate premisele în a fi unul fericit, destrămat însă de privațiunile pe care le aduce schimbarea stilului de viață adusă de lipsa banilor cu care erau atât de obișnuiți.
  9. În  Jazz – Toni Morrison monotonia vieții de cuplu îl împinge pe un bărbat către aventura cu o adolescentă, poveste de iubire în care gelozia conduce la crimă. Pot conduce regretele la un nou început al cuplului sau povestea se repetă?
  10. Amantul japonez – Isabel Allende este o carte în care amiciția din copilărie deschide calea iubirii adolescentine și a unei pasiuni care durează toată viața.