Titlu: Despre OMUL FRUMOS
Autor: Dan Puric
Anul apariţiei: 2009
Număr pagini: 176
ISBN: 978-973-0-06382-0
“Lumea de azi se găseşte într-un continuu proces de urâţire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marşul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii, în lupta cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată în cădere definitivă.
De fapt, lucrul cel mai important, în epoca pe care o trăim, este să avem capacitatea să recunoaştem Omul Frumos. Omul Frumos nu mai este la modă. La modă este omul util, la modă este omul eficient.”
O carte despre frumuseţea de a fi român, despre trezire, conştientizare şi luciditate… o carte din fragmentele conferinţelor şi discursurilor ţinute prin ţară de Dan Puric, precum şi din apariţiile sale media.
Profunzimea gândirii sale, spiritul său critic, te pune faţă în faţă cu realitatea omului modern, realitatea României de astăzi. Dan Puric însă vede partea bună a omului, partea bună a românului ce o are dintotdeauna, primită ca o moştenire, în comparaţie cu cea schilodită, mutilată a omului modern, rupt de rădăcinile sale cu lumea şi de legătura cu Dumnezeu.
Aşa cum “ochiul bun vede binele, ochiul rău vede răul” sau cum “numai grâul poate să vorbească despre grâu! Neghina, nu!”, ochiul curat al lui Dan Puric vede sufletul nepătat al românului, sau mai degrabă acea parte a sufletului încă neciuntită, din care trebuie să răsară românul şi România de mâine:
“România este o ţară neodihnită.
Lipsa de răgaz istoric şi-a spus cuvântul. Oboseala de a fi român a devenit indiferenţă, pentru ca, apoi, să o trăim astăzi în mod difuz, ca pe o ruşine. Uşor jenaţi de românitatea noastră, ne strecurăm prin lumea modernă, ca şi cum am purta o haină veche…
Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le sirenelor:
– Minţiţi! A fi român este o frumuseţe a lumii!”
OMUL FRUMOS – o carte despre frumuseţea statorniciei, a inocenţei, despre moştenirea creştină a milei, credinţei şi iubirii. Vedem cum până şi simţul umorului poate fi moştenit, o carte despre recunoştinţă, prietenie şi despre frumuseţea de a fi român.
Aflăm şi despre moştenirea lui Dan Puric primită de la părinţi sau despre frumuseţea locurilor şi a copilăriei sale de la Nehoiu, lângă Buzău: “Munţii, care erau acolo, nişte munţi superbi, la Nehoiu… Credeam că după munţii aceia trebuie să fie marea. Şi asta o cred şi acum, cu toate că nu este adevărat, dar pentru mine mai tare decât adevărul este credinţa.”
Cartea, după cum spunea şi Gheorghe Ceauşu, poate fi considerată ca o mărturisire de credinţă a autorului, ca o speranţă în viitorul acestui neam, a oamenilor ei şi a omului frumos în esenţa lui. În fapt, Dan Puric conturează portretul omului frumos, un portret al celui ce nu şi-a uitat identitatea, trecutul şi pe baza căruia îşi poate clădi sau măcar întrezări viitorul.
Plusuri: – o carte foarte captivantă
Recomandări: – în general oamenilor care iubesc frumosul, iar în special românilor, pentru că este o carte despre realităţile acestui neam
Rating 5/5
