Trei femei puternice este romanul pentru care Marie Ndiaye, prozatoare franceza de origine senegaleza, este recompensata cu premiul Goncourt 2009. Romanul este in primul rand proza ce spune povestea unor emigranti: o zbatere intre doua continente (Europa si Africa), despre supravietuire, mosternire si repetarea istoriei. Pe scurt, trei personaje feminine diferite, ale caror povesti sunt unite prin suferinta (sacrificiu de sine), iubire si transcedere (iertare).

Norah, o avocata nascuta in Franta, infrunta fantoma tatalui nepasator atunci cand se intoarce in incercarea de a-l scoate din inchisoare pe fratele sau. E povestea victimei care-si confrunta agresorul: tatal care abandoneaza familia (mama si doua fiice) in Paris, in pragul saraciei. Abandonul nu este doar simpla nepasare: inainte de a pleca, tatal il rapeste de langa mama pe singurul fiu, singurul mostenitor care merita dragostea sa. Tatal se imbogateste in Senegal, devenind unul dintre proprietarii unui sat de vacanta – Dara Salam, insa datoria sa fata de copii se limiteaza doar la fiul sau, singurul pentru care construieste o inchisoare de aur in Senegal.

Dara Salam este firul care face legatura cu cea de-a doua poveste, povestea Fantei. Sotul Fantei, Rudy, este un vanzator de bucatarii de tara, reintors in Franta dupa esecul profesoral din Dakar (esec pentru care il invinovateste pe tatal sau, unul dintre proprietarii parcului de distractii Dara Salam). Fanta e atrasa de sotul sau intr-o Franta provinciala, unde nu are posibilitatea de a profesa si este abandonata in fata frustrarii crescande a acestuia, confruntat cu o „cariera” spre care nu are nici o aplecare. Rudy este prototipul tatalui egoist – desi cu o constiinta macinata – care-si rapeste copilul pentru a-si controla consoarta care nu poate astfe; sa-l parareasca.

Khady Demba inchide cercul suferintei si face intoarcerea spre prima poveste: povestea lui Khady Demba este povata depasirii dispretului familiei adoptive. Khady Demba (bona pe care Norah o intalneste in casa tatalui sau) decide sa urmeze visul unui baiat pe care il intalneste intamplator intr-un sat in care totul miroase a peste: acela de a ajunge cu orice pret in Europa. Caci lasa in urma o lume din care un orfan sau o vaduva fara avere sau fara zestre este alungat. Dupa ce scapa de la inec si traverseaza continentul african intr-un camion, ajunge sa lucreze ca prostituata, pe o saltea, in incercarea de a strange bani pentru a-si urma visul. Lupta lui Khady Demba este lupta cu disperarea a unei fiinte care, supusa celor mai mari umilinte, nu vrea sa-si piarda demnitatea de fiinta umana: afirmatia „Eu sunt Khady Demba” se repeta ca o mantra.

Dincolo de filigranul firului povestilor care se impleticeste aproape insesizabil si leaga cele trei povesti, aparent fara legatura intre ele, scriitoare m-a impresionat prin modalitatea in care descrie natura psihologica a conflictelor personajelor. Pe scurt, pentru mine, Marie Ndiaye este maestra traumelor  si conflictelor interioare.

Un roman sfasietor, pe care il recomand cu placere. Atentie, da dependenta! Motiv pentru care astept cu nerabdare editia romaneasca „Ladivine”.

Continue reading

Literatura asiatică a exercită întotdeauna o fascinație aparte, iar Valea Minunilor promite să dezvăluie cititorilor un nou colțișor interzis al îndepărtatei civilizații – lumea curtezanelor chineze. Mi-am dat seama citind cartea că gheișele japoneze par mult mai familiare iubitorului de carte, cu a lor imagine de femei rafinate, mai presus parcă de plăcerile carnale.

Amy Tan, autoarea Văii Minunilor e o scriitoare americano – asiatică, lăudată de critici și cititori pentru o serie de romane în care a reușit să prezinte legăturile dintre generații diferite de femei asiatice. Nu le-am citit, poate îmi recomandați voi în comentarii câteva.

În Shanghaiul anilor 1900, Lulu Minturn, o americană, deține una dintre cele mai exclusiviste case de curtezane, în care reușește să atragă atât asiaticii, cât și pe americani și europeni, oferindu-le un loc de socializare în care iau naștere cele mai profitabile afaceri. În casă locuiește și fata sa Violet, pe jumătate chinezoaică, o rasa mixtă care stârnește controverse și dispreț atât în rândul localnicilor, cât și al americanilor. Dura Lulu Minturn devine victima unui plan pus la cale de unul dintre amorezii săi – atunci când dorește să se întoarcă la San Francisco, Violet este răpită, iar casa sa de curtezane devine proprietatea unei bande locale, prin intermediul unor acte false.

Violet ajunge la rândul său într-o casă de curtezane, având menirea să atragă clienți bogați, în calitatea sa de curtezană virgină. Se îndrăgostește de cel care îi cumpără deflorarea la 15 ani, dar află în curând că tradițiile chineze sunt foarte riguroase, iar locul său în societate nu va fi niciodată mai important decât acela pe care îl ocupă acum.

Cartea descrie minuțios normele care ghidează lumea curtezanelor, femei care sunt ceva mai mult decât niște simple prostituate. Clienții trebuie să le curteze, iar pentru a avea acces în patul lor încheie contracte  bănoase pe mai multe sezoane. Curtezanele au abilități artistice – poezie, cântece și deprind totodată un întreg arsenal de abilități erotice, căci cadourile pe care le primesc și veniturile lor sunt direct dependente de satisfacția bărbaților care le sunt patroni.

Ca și în cazul mamei sale, viața lui Violet e plină de întâmplări ieșite din comun, pe care dacă ar fi însă să le prezint aici v-aș răpi plăcerea de a citi cartea. Cred că faptul că trece printr-o căsătorie și ajunge la mâna unuia dintre pretendenții săi sunt destule motive ca să vă întrețină curiozitatea.

Am citit unele critici la adresa cărții cu privire la o așa zisă abundență de pasaje pornografice, dar ele sunt de genul celui de mai jos, așa că Valea Minunilor nu s-ar regăsi în topul celor mai bune cărți erotice  (îi invit pe cei care nu lasă pudoarea să stea în calea lecturii să intre acolo și să îmi spună impresiile lor). Se folosesc simboluri ca tulpină, fantă, pisc, imagistică desprinsă parcă dintr-o gravură chinezească și care creează un fel de soft porn pentru femei.

În noaptea aceea mi-am rememorat parcă geografia corpului: circumferința schimbătoare a membrelor mele, distanța dintre două puncte mult iubite, scobiturile, gropițele și curburile, adâncimea inimilor noastre apăsate una peste cealaltă. Ne-am unit și ne-am separat, astfel încât să ne putem bucura privindu-ne în ochi înainte să ne prăbușim din nou unul în celălalt.

Opiniile mele despre carte sunt mixte, mi s-a părut puțin cam lungă, ceea ce i-a luat din meritele aduse de desele răsturnări de situație care te fac să ții cartea în mână. Unele situații par clișee desprinse dintr-un serial de televiziune, totuși mi-a plăcut descrierea acestei lumi a curtezanelor și a unei Chine aflate în schimbare, odată cu abdicarea împăratului și instaurarea republicii.

Continue reading

Am întâlnit de-a lungul timpului printre cărţile pe care le-am citit, adevărate bijuterii. Cărţi ce mi-au rămas în suflet, pe care le-am redescoperit după ani de zile şi pe care le-am recitit de mai multe ori. Sunt unele despre care nu-mi mai aduceam aminte firul povestirii sau personajele sau ce se întâmplă de fapt în carte, dar cunoşteam senzaţia plăcută pe care mi-o lăsase respectiva carte. Ştiam că mi-a plăcut foarte tare, dar nu mai ştiam de ce….şi o reciteam…şi o regăseam la fel de minunată.
Iată câteva dintre aceste cărţi. Câteva pentru că sunt mult mai multe, probabil că acest articol va avea o continuare :). Ordinea în care le-am enumerat este întâmplătoare pentru că nu pot să stabilesc un top în adevăratul sens al cuvântului. Toate au fost la fel de frumoase pentru că momentele lecturării, vârsta mea atunci când le-am citit au fost diferite.

1. Laura Esquivel- La fel de iute ca dorinţa. Nu ştiu de unde a apărut această scriitoare, dar este magnifică. Mi-a plăcut foarte mult atât această carte, cât şi Ca apa pentru ciocolată. Este atât de delicată şi vorbeşte aşa de frumos despre dragoste şi atinge foarte multe corzi sensibile. Romanul de faţă este despre Jubilo, unui telegrafist care avea capacitatea de a asculta adevăratele sentimente/gânduri ale oamenilor, chiar dacă aceştia nu reuşeau să le exprime în cuvinte. Este despre iubirea aproape perfectă între Jubilo şi Lucha, este despre relaţia tată-fiică. Dar felul în care Esquivel povesteşte despre toate acestea este incredibil de frumos. V-o recomand cu multă căldură.

2. Stephen Vizinczey- Elogiu femeilor mature. Această carte şi autor maghiar m-au surprins foarte plăcut. Aceasta este o poveste amuzantă despre sex, despre tinereţe, frustrări, greşeli naïve, umilinţe, despre bărbaţii tineri (băieţii :)) şi femeile mature.Cred că această carte merită o recenzie separată pe care o voi scrie foarte curând. În orice caz, e minunată.

3. Pascal Bruckner-Hoţii de frumuseţe. Un bărbat şi o femeie rătăciţi undeva în Alpi, la graniţa între Franţa şi Elveţia ajung să ceară găzduire la o cabană, la familia Steiner unde vor rămâne ostatici. Cei doi Steiner, împreună cu servitorul lor de încredere reprezintă un trio malefic deoarece ei furau…frumuseţi. Adică femei tinere, frumoase, cu gânduri de viitor, le ţineau prizoniere în condiţii inumane până când deveneau urâte, bătrîne, atât fizic, cât şi psihic. Foarte bine scrisă cartea.

4. Sarah Dunant- În compania curtezanei. Un tablou surprinzător al Veneţiei şi al vieţii curtezanelor secolului al XVI-lea. O lume unde opulenţa şi mizeria se întrepătrund, o lume înşelătoare cu clerici decadenţi, vrăjitoare, pitici, curtezane, cu taine, patimi, dorinţe. Este o carte despre iubire şi despre căutarea zadarnică a fericirii. Excelentă!

5. Sandor Marai- Lumânările ard până la capăt. O carte minunată, vezi recenzia ei aici .

6. Luis Landero-Jocuri ale vârstei târzii. Este primul roman publicat de Luis Landero, roman care de altfel a primit în Spania Premiul Naţional pentru Literatură şi Premiul Criticii în anul următor publicării. Un joc între doi adolescenţi întârziaţi în care se fabulează, se construiesc personaje, totul pentru a evita realitatea. O altă carte care merită o recenzie, în curând.

Acestea sunt recomandările mele, cred că şi voi aveţi lista voastră de astfel de lecturi pe care le-aţi reciti oricând. Aştept să mi le împărtăşiţi şi mie 🙂

Continue reading

Recenziile cărților erotice au fost întotdeauna unele dintre cele mai citite de pe blog. Cărțile sunt un domeniu al fanteziei, al imaginației, iar sexualitatea este întodeauna un subiect care îndeamnă la așa ceva.  Editurile românești au relativ puține colecții dedicate cărților erotice, iar genul pare a se îndrepta mai degrabă spre genul softcore, un fel de jurnal intim al tipelor pasionate de sado-masochism de tipul seriei Cincizeci de umbre ale lui Grey, o carte care mi s-a părut lipsită de orice calitate literară și de un erotism fără atractivitate. Mulți cititori nu vorbesc despre așa-zisa literatură deocheată, dar voi propune un top al cărților erotice, multe dintre ele trecând de descrierile care pot induce ideea de sexualitate și mergând până la pasajele de sex explicit. E vorba de literatură, să admitem că poate fi interesant.

1.Luni de fiere are calitatea de a îmbina extrem de interesant erotismul și evoluția unui cuplu. Sexul e unul din ingredientele oricărei relații, iar în cazul nostru fanteziile mai puțin obișnuite sunt cele care îi unesc pe Franz și Rebecca, până la punctul în care acestea odată consumate conduc la gelozie și ură. Cel mai bine explică toate acestea însuși Pascal Bruckner  – „cuplul de azi are nevoie de o anumita intensitate. Si aceasta nevoie duce uneori la dorinta de a se separa atunci cand intensitatea nu mai este multumitoare. Deci cuplul modern isi iubeste propria criza, lucru care ii explica fragilitatea „. O carte bună, care merită citită dacă ești dispus să lași prejudecățile la o parte.

VEZI PREȚUL

2. Sexus, Nexus și Plexus de Henry Miller, o serie de cărți de fapt, dar între care nu am putut face o departajare, iubitorii genului urmând a le savura pe toate trei. Trilogia devenită deja clasică a stârnit multă vâlvă în anii ’50 când a fost publicată și poți înțelege cu ușurință de ce. O combinație de scene de sex, gânduri și fine constatări psihologice, în care femeile sunt simple obiecte ale plăcerii sexuale, iar bărbaților pare a li se permite orice, nu sunt simplu de digerat probabil de multă lume nici astăzi, când erotismul deja s-a banalizat, dar vă recomand această trilogie.

VEZI PREȚUL

3. Femei de Charles Bukowski are la bază ideea că  că cel mai mare păcat al femeii  este să aibă „o pizdă deosebit de mare”, deși Chinaski e capabil să aprecieze rafinamentul și inteligența femeilor. Personajul principal Henry Chinaski este văzut ca un alter ego literar al lui Bukowski, căzut în patima femeilor și băuturii, dintre cale le-ar alege întotdeauna pe primele.

VEZI PREȚUL

4. Lolita lui Vladimir Nabokov a devenit o altă operă clasică, numele personajului ajungând să simbolizeze, ca și în carte, pasiunea ciudată a unor bărbați pentru o nimfă. O poveste de dragoste extrem de controversată, care nu ar trebui însă să lipsească dintre cărțile citite. O poți comanda de aici.

5. În Platforma lui Michael Houellebecq erotismul este extrem de prezent – sex oral, sex în trei, swinging, sex oral în locuri publice etc., dar mie nu mi s-a părut deloc vulgar, ci mai degrabă o componentă firească a vieții oricărui european, pe care mulți preferă să o țină închisă într-un spațiu intim bine delimitat. Personajul principal întâlnește o tânără care îi satsiface toate fanteziile, declanșate în fapt de nevoia de reconfirmare a propriei puteri și de negarea înaintării în vârstă. O carte care merită atenția cititorilor.

6. Hotel Iris de Yoko Ogawa este povestea sado-masochistă a unei puștoaice, care găsește în ea evadarea de sub totalitarismul mamei și a unui bărbat cu o viață altfel banală. Scene de dominare și umilire, interesant expuse, fără să fie nevoie să fii un pasionat al acestei laturi sexuale.

VEZI PREȚUL

7. Jurnalul unui călător boem. 1001 de femei de Ciprian Enea ne aduce un altfel de jurnal turistic. Vei cunoaște nenumărate locuri exotice, dar spre deosebire de cele obișnuite aici le vei vedea și prin prisma sexualității femeilor de acolo. Albe, negrese sau asiatice, timide sau experimentate, femeile lui Enea îți aduc o lectură interesantă.

VEZI PREȚUL

8. În Regele Havanei de Pedro Juan Gutierrez suntem introduși în decăzuta capitală cubaneză și atmosfera anilor ’90. Mahalalele și clădirile care au rămas simple amintiri ale perioadei de glorie ascund o viață dură, lupta pentru supraviețuire, droguri, prostituție și o sexualitate debordantă. Cartea îmbină sexualitatea explicită și imagini dure descrise într-un limbaj succint, aproape jurnalistic. Oamenii sunt reduși la nevoile primare: mâncare, băutură și sex. Gutierrez ar putea să figureze cu cărțile sale în orice top de cărți erotice alcătuit în baza limbajului explicit.

9. Elogiu mamei vitrege de Vargas Llosa, un fel de Lolita în varianta masculină. Un puști de zece ani, cu un aspect inocent, își seduce mama vitregă, care de altfel avea o relație sexuală împlinită cu tatăl său. O carte ciudată, deloc ușor de digerat, care crează opinii divergente în rândul cititorilor.

VEZI PREȚUL

10. J. Ființa Sexuală de Kenzaburo Oe confirmă gusturile ciudate ale japonezilor în materie de sex. Sex în grup, homosexualiate și exhibiționiști care pot fi satisfăcuți doar de masturbarea în mijloacele de transport public crează un univers erotic exotic, care intră cu ușurință în topul cărților erotice bizare.

VEZI PREȚUL

11. Cimitirul de Adrian Teleșpan e o altă carte faină, deși trebuie să ai stomac să te obișnuiești cu ea. E vorba de un român care se stabilește la Londra, o carte plină de umor și ironie, foarte comentată pe blogurile de cărți atunci când a apărut. Motivul e simplu – e o carte porno gay, în care sexul explicit abundă, cum ar fi imaginea pulii intrând într-un cur de bărbat sau cheful de o muie pe care o are tipul. Nu fiți contrariați, este exact limbajul din carte.

12. Miros de roșcată amară și alte povestiri scandaloase de Dan Alexa, o savuroasă colecție de povestiri, pornește de la premisa că Patriarhia nu vrea să vorbim despre pizdă. Povestirile sunt vii și terifiante și amuzante și line și abrupte și încărcate și simple și reale și fantastice, merită să apară în acest top cărți erotice.

13. Cărțile erotice explorează în principal deviațiile sexuale, sau se pare că pe multe de genul acesta le-am nimerit eu. Așa este și Pianista lui Elfriede Jelinek, în care Erika,  o profesoară de pian trecută de 30 de ani care locuiește cu mama sa, are o viață sexuală se reduce la aventuri extreme: se ascunde noaptea în tufișuri pentru a urmări cuplurile care fac dragoste, merge la Peep-Showuri unde îi place să simtă mirosul spermei întărite de pe șervețelele de pe jos și nu îi sunt străine nici cinematografele porno cu filme bizare. 

14. În Vârstele lui Lulu – Almudena Grandes, o puștoaică se cuplează cu un prieten al fratelui său, mult mai în vârstă decât ea. Își începe viața sexuală devreme, cu experiențe extreme pentru oricine, iar asta se pare că îi va crea dependența de sex. Transexuali, sadomasochiști, cupluri bisexuale sau gay, toate sunt experimentate de Lulu și toate sunt descrise explicit în carte.

15. Albastru nemărginit, aproape transparent de Ryu Murakami aduce viața neconvențională a unui grup de tineri japonezi din anii  ’70, o imagine incetosata a unor partide de sex explicite, extrem de perverse, descrise in detaliu, sau pagini intregi despre droguri, prepararea lor, injectarea, senzatiile duse la extrem. Nu e cea mai bună carte a lui Ryu, dar e o experiență literară.

Continue reading

Secretul libertăţii. Diavolul păcălit – Napoleon Hill

Este a doua oară când citesc această carte şi sunt convinsă că nu este ultima dată, pentru că Napoleon Hill reuşeşte de fiecare dată să mă surprindă prin lucrurile pe care ni le dezvăluie. Hill este poate cel mai mare autor de cărţi de dezvoltare personală, a fost un deschizător de drumuri în ceea ce priveşte literatura motivaţională, a pus bazele teoriei succesului după ce a intervievat timp de două decenii sute de oameni care au reuşit în viaţă sau dimpotrivă, au eşuat. A fost aproape de Andrew Carnegie, Henry Ford, Graham Bell, John D. Rockefeller, a fost consilier pentru doi preşedinţi americani, Woodrow Wilson şi F.D. Roosevelt. Cărţile sale s-au vândut şi se vând în milioane de exemplare, sunt foarte actuale, deşi au fost scrise la începutul secolului XX. Napoleon Hill mă fascinează prin lucrurile simple pe care le propovăduieşte, lucruri care au la bază nimic altceva decât bunul-simţ.

Chiar dacă nu sunteţi pasionaţi de acest domeniu al literaturii motivaţionale, sfatul meu este să lăsaţi deoparte prejudecăţile şi să-l citiţi pe Napoleon Hill, măcar o singură carte a sa. Nu veţi regreta. Credeţi-mă că dacă l-aţi citit pe Hill (şi pe Dale Carnegie) nu mai aveţi nevoie de nici o altă carte motivaţională. Aceşti doi autori au spus totul, restul e doar sfânta repetiţie. Eu vă recomand de Hill Despre succes  şi De la idee la bani. Titlurile cărţilor nu atrag în nici un caz, ba dimpotrivă, te face să fii reticent şi neîncrezător. Însă cărţile reprezintă o comoară.

Eu o să vorbesc aici de Secretul libertăţii. Diavolul păcălit, o carte cu un subiect atât de controversat încât, deşi a fost scrisă în 1938, nu a văzut lumina tiparului decât după mai bine de 70 de ani. Este o carte puternică, revelatoare, este pentru cine are urechi să audă şi creier să gândească liber. Este pentru cei vor să gândească folosindu-şi propria minte, fără să adopte şi să folosească ideile altora, este pentru cei caută răspunsuri şi soluţii, este pentru cei care iubesc libertatea de exprimare şi gândirea independentă. Dacă nu sunteţi printre cei pe care i-am descris mai sus, puteţi să daţi pagina şi să căutaţi o carte de Sandra Brown.

Pe foarte pe scurt, Hill îşi prezintă ideile sub forma unui interviu pe care îl are cu însuşi Diavolul, în care îl forţează să-şi dezvăluie armele cu care acesta îi prinde în capcană pe 98% din oameni astfel încât să-i poată controla în totalitate. Diavolul, în accepţiunea lui Hill nu are corp fizic, ci reprezintă tot ceea ce este forţă sau energie negativă sau partea negativă din atom. În acest context, Hill ne vorbeşte despre frică, furie, invidie, vicii, egocentrism, eşec, gânduri negative, ca obstacole care ajung să ne copleşească şi ne împiedică să ne găsim împlinirea. Însă interesant este modul prin care toate acestea ajung să ne controleze, iar aici intervin controversele şi judecăţile, pentru că Hill atinge nişte subiecte extrem de sensibile ca biserica şi educaţia. Lectura este savuroasă şi nu vreau să vă dezvălui nimic din adevărurile scrise în această carte, cu toate că mi-ar face o deosebită plăcere. Însă astfel nu aţi încerca să citiţi voi înşivă cartea şi aţi pierde ceva ce poate mie îmi scapă să vă prezint.

În condiţiile actuale în care sistemul tradiţional educaţional este din ce în ce mai combătut şi îşi arată pe zi ce trece ineficienţa, cartea aceasta ne ridică câteva întrebări cărora ar fi bine să le căutăm rapid răspuns. Iar în contextul politic şi social în care trăim, biserica şi religia este un subiect mai mult decât fierbinte. Este o carte foarte actuală, chiar dacă, reţineţi, a fost scrisă în 1938. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult şi nici acum nu prea există interesul să se schimbe, pentru că nu există interesul ca fiecare dintre noi să gândească liber!

Mi-ar plăcea tare mult să citiţi cartea şi să-mi spuneţi ce părere aveţi de ea.

Continue reading

2084. Sfârșitul lumii – Boualem Sansal

Boualem Sansal nu face niciun secret din faptul că 2084. Sfârșitul lumii își găsește inspirația în celebra distopie 1984 a lui George Orwell. Face trimitere la ea încă de la început, iar ulterior, în cadrul cărții găsim referiri la 1984 anul în care ordinea mondială a început să se schimbe. Vorbim de o preluare a unei ștafete referitoare la un viitor în care toată omenirea e ternă, lipsită de individualități și trăiește după regulile impuse de regimurile politice, un viitor improbabil, dar nu imposibil, căci amintitele romane au destule elemente de plauzibilitate. Nu știu prea multe despre Sansal, dar este interesantă informația că în 2012 banii câștigați pentru Premiul romanului arab i-au fost retrași după o vizită la Ierusalim.

Dacă nu ați făcut-o deja, vă recomand să citiți minunata 1984 de George Orwell, căci Boualem Sansal nu aduce mari elemente de noutate. Dacă vă place genul, atunci cartea algerianului nu este de ignorat, cel puțin prin prisma Marelui Premiu al Academiei Franceze cu care a fost distinsă. Veți recunoaște în ea elemente din Supunere de Michel Houellebecq, cu mențiunea că schimbările cunoscute de societate în aceasta erau impuse democratic și nu de un regim totalitar. Denumirile minesterelor abistaneze sună asemănător cu funcțiile unor membrii ai ISIS care sunt menționați uneori în mass-media. Premiul Academiei se datorează așadar nu originalității, cât actualității subiectului – islamismul.

În 2084. Sfârșitul lumii întreaga planetă pare a se rezuma la o singură țară – Abistan, condusă după regulile stricte ale religiei lui Yollah, prin trimisul său Abi. Totul ne face să ne gândim la islam, deși nu este numit ca atare, ci reprezentat prin aceste nume care reprezintă mai degrabă niște aluzii ușor de descifrat, prin rugăciunile zilnice la care participă toți credincioșii, prin rolul femeii în societate. Oamenii cunosc realitatea doar din propaganda oficială, iar universul lor se rezumă la cartierul în care locuiesc și pe care îl pot părăsi doar cu aprobări oficiale. Poziția în societate depinde doar de zelul lor religios, sunt testați stimulat de singura mâncare – un fel de terci cu substanțe halucinogene care induce starea de supunere. Abilimba înlocuiește toate limbile anterioare, amintind de asemenea de George Orwell.

Cum fiecare societate are inadaptații săi, în Abistan trăiesc Ati și Koa, care pornesc în aflarea adevărului și în căutarea unei legendare frontiere către o altă lume (dacă ea există). Se vor trezi prinși într-un conflict între clanurile conducătoare, societatea abistaneză având la vârf astfel de structuri aproape tribale, corupte, ale căror averi provin din alocarea de monopoluri de către Dreapta Frăție (alt termen care amintește de lumea arabă). Cum Abi, conducătorul suprem pare a fi doar o imagine a propagandei, clanurile sunt cele care conduc Abistanul, lupta dintre ele fiind strict economică, pentru privilegii. Interesant cum toate societățile așa zis egalitariste sunt caracterizate de cea mai mare corupție, idee reluată și în carte.

Fără a fi originală 2084. Sfârșitul lumii a fost pentru mine o lectură agreabilă.

Continue reading

Din nou a sosit vremea topurilor de cărți, care atât de subiective și de discutabile cum sunt ele, reprezintă o ocazie minunată de a vedea ce cărți bune s-au mai citit prin blogosfera bibliofilă. Top 10 cărți citite de mine în 2019 reprezintă o combinație de literatură clasică și noutăți. Atunci când am alcătuit topul am dat întâietate cărților nou apărute, mai puțin cunoscute, dar care ar merita citite.

Ca și dățile trecute constat că notele acordate după citirea unei cărți nu sunt un reper absolut, iar atunci când începi să privești către acestea retrospectiv și comparativ clasamentul celor mai bune cărți citite în 2019 nu reprezintă o simplă înșiruire în baza unor note, ci mai degrabă o încercare de ierarhizare după modul în care ți-au rămas în suflet și minte respectivele lecturi.

Să lăsăm vorbăria și să trecem la clasament.

1. O ciudățenie a minții mele – Orhan Pamuk– o carte poate nu foarte originală, dar exact așa cum te aștepți să o găsești din partea unui maestru al narțiunii și psihologiei umane, a unui iubitor al Istanbulului ca nimeni altul.Pamuk reușește de fiecare dată să aducă ceva nou, să creeze o atmosferă atât de detaliată încât devii parte a orașului și transformărilor sale, ca o persoană familiarizată cu fascinanta metropolă. O ciudățenie a minții mele reprezintă o îmbinare extraordinară a două vieți: aceea a lui Mevlut Karatas și a vieții Istanbului, care cunoaște o accentuată perioadă de înnoire și modernizare între anii 1960 – 2000. Mi-a plăcut stilul cursiv, minuțios, așezat, care te prinde în farmecul său.
2. 1984 – George Orwell – prinde orice top al celor mai bune cărți. Mulți autori s-au inspirat din ea, iar o sumedenie de pasionați ai teoriei conspirației o văd ca descriind un viitor foarte posibil. Oamenii renunță la identitate, la dragoste, la gândire și trăiesc după legile impuse de conducerea politică. O singură lume, globalizarea în forma absolută, în care manipularea maselor își atinge la perfecțiune scopul. O distopie minunată, care reconstituie cel puțin în parte frânturi ale societății contemporane. O recomand oricui, ca un motiv de reflecție.
3. Nobila doamnă din Yodo – Yasushi Inoue – ficțiune istorică pe fundalul Japoniei sec. XVI – XVII. Dragoste, lupta pentru supremație, destine umane puse sub semnul supremației politice, ingrediente care vor încânta orice iubitor de literatură. Cartea a fost scrisă inițial sub forma unui  foileton si asta se simte din plin în stilul alert, care te va ține aproape, căci nu vei dori să o savurezi în porții mici.
4. Muntele vrăjit – Thomas Mann – una dintre cărțile pe care știi că trebuie să o citești, fiind privită ca o capodoperă a literaturii universale, dar a cărei întindere te determină să o pui mereu în coada listei de lectură. O carte pentru care trebuie să îți găsești timp și care se așează la ceva vreme după ce ai lecturat-o. Îți va rămâne în suflet mai mult decât vei avea impresia după lectura sa.
5. Omul din ianuarie -David Mitchell – o carte amuzantă, excelentă pentru adolescenți și pentru toți cei care vor să își privească retrospectiv copilăria din perspectiva adultului.
6. Cronica vieții mele – Bob Dylan – nu știu dacă un premiu Nobel te transformă într-un scriitor de succes, dar Bob Dylan are un stil bine conturat. Vorbim de o biografie, pornind de la primele spectacole din cluburi anoste, până la obținerea rolului de simbol al unei generații revoltate.
7. Scandalul – Shusaku Endo – un scriitor de succes, adept al perceptelor creștine și un bărbat extrem de pervers – vorbim de o dedublare a personalității, pot fi unul și același? Descoperiți în carte.
8. Poftă de ciocolată – Care Santos – trei povești frumoase, care au în comun ciocolata și drumul parcurs timp de câteva secole de o ciocolatieră. Dragoste, trădare, istorie, umor, toate în dozele necesare unei lecturi plăcute.
9. Valea minunilor – Amy Tan – o carte frumoasă, deși pare bazată prea mult pe anumite clișee, despre universul curtezanelor chinezoaice.
10. O cale-ngustă spre nordul îndepărtat – Richard Flanagan – construcția celebrei căi ferate a morții dintre Birmania și Thailanda, plătită cu viața a zeci de mii de prizonieri aliați și muncitori asiatici. Calea ferată urma să dețină un rol strategic în strategia expansionistă a Imperiului Japonez, de aceea s-a decis finalizarea sa în puțin mai mult de un an, comparativ cu cei șase considerați anterior ca fiind necesari de britanici, vechii stăpâni coloniali ai locurilor.

Continue reading